Când trebuie consultat un cardiolog pediatru? 12 Semne pe care părinții nu trebuie să le ignore

Un copil trebuie consultat de un cardiolog pediatru atunci când prezintă simptome care pot indica o problemă cardiovasculară, are o tensiune arterială crescută persistent, un suflu cardiac care necesită evaluare, o boală cardiacă deja diagnosticată sau factori de risc importanți, precum un istoric familial de moarte subită cardiacă.

Cele mai importante semne care justifică o evaluare cardiologică sunt leșinul, în special în timpul efortului, durerea în piept apărută la activitate fizică, palpitațiile asociate cu amețeli sau pierderea stării de conștiență, dificultățile de respirație inexplicabile, scăderea inexplicabilă a toleranței la efort și anumite semne observate la sugari, precum dificultățile de alimentație asociate cu transpirație excesivă și creștere insuficientă în greutate.

Este important însă ca părinții să știe că aceste simptome nu înseamnă automat că un copil are o boală de inimă. Multe dintre ele au cauze non-cardiace. Rolul cardiologului pediatru este tocmai de a determina dacă există sau nu o problemă cardiovasculară și dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Ce face cardiologul pediatru?

Cardiologul pediatru este medicul specializat în evaluarea și tratamentul afecțiunilor cardiovasculare la copii și adolescenți.

Consultația poate include:

• discuția cu părinții despre simptomele copilului;
• istoricul medical personal;
• istoricul familial de boli cardiovasculare;
• examenul clinic;
• măsurarea tensiunii arteriale;
• evaluarea pulsului;
• ascultarea inimii și plămânilor;
• electrocardiogramă (ECG);
• ecocardiografie, atunci când este indicată;
• monitorizare Holter pentru ritmul cardiac, în anumite situații;
• monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale;
• test de efort, la copiii pentru care există indicație medicală.

Nu toți copiii au nevoie de toate aceste investigații. Medicul decide ce teste sunt necesare în funcție de simptome, vârstă, examenul clinic și istoricul personal și familial.

1. Copilul are dureri în piept

Durerea în piept este unul dintre simptomele care îi sperie cel mai mult pe părinți.

În realitate, majoritatea durerilor toracice la copii nu sunt cauzate de inimă. Pot apărea din cauza mușchilor și oaselor toracelui, inflamației articulațiilor dintre coaste și stern, problemelor respiratorii, refluxului gastroesofagian, anxietății sau altor cauze.

Există însă situații în care durerea toracică trebuie evaluată cardiologic.

Este recomandat consultul medical dacă durerea:

• apare în timpul efortului fizic;
• se asociază cu leșin sau amețeală;
• este însoțită de palpitații;
• apare împreună cu dificultăți de respirație;
• este severă sau persistentă;
• apare la un copil cu o boală cardiacă cunoscută;
• apare la un copil cu istoric familial de cardiomiopatie sau moarte subită cardiacă.

Durerea în piept în timpul efortului este un semnal de alarmă important, mai ales dacă determină copilul să se oprească din activitate.

2. Copilul a leșinat

Leșinul, numit medical sincopă, reprezintă pierderea temporară a stării de conștiență, urmată de revenirea spontană.

La copii și adolescenți, leșinul poate avea cauze frecvente și relativ benigne, cum ar fi sincopa vasovagală. Aceasta poate fi favorizată de:

• statul prelungit în picioare;
• deshidratare;
• căldură;
• emoții puternice;
• durere;
• foame.

Totuși, există situații în care leșinul poate avea o cauză cardiacă și necesită evaluare.

Sincopa apărută în timpul efortului fizic este un semnal de alarmă și trebuie investigată medical.

De asemenea, evaluarea este importantă dacă leșinul:

• apare brusc, fără simptome de avertizare;
• se repetă;
• este asociat cu palpitații;
• apare împreună cu durere toracică;
• apare la un copil cu boală cardiacă;
• apare la un copil cu istoric familial de moarte subită inexplicabilă;
• se produce în timpul activității sportive.

Părinții trebuie să informeze medicul cât mai exact despre circumstanțele episodului: ce făcea copilul înainte de leșin, dacă era în picioare sau făcea efort, dacă a prezentat amețeală sau palpitații și cât a durat până la revenire.

3. Copilul are palpitații

Palpitațiile reprezintă senzația că inima bate foarte repede, puternic sau neregulat.

Copiii mai mari și adolescenții pot descrie senzația ca:

• „inima îmi bate foarte tare”;
• „îmi fuge inima”;
• „simt că îmi sare inima din piept”;
• „inima bate neregulat”.

Palpitațiile pot apărea în situații normale, cum ar fi după efort, emoții sau anxietate. Febra, deshidratarea și unele medicamente pot crește, de asemenea, frecvența cardiacă.

Uneori însă, palpitațiile pot fi provocate de aritmii, adică tulburări ale ritmului inimii.

Este recomandată evaluarea medicală atunci când palpitațiile:

• apar frecvent;
• încep și se termină brusc;
• durează mai mult;
• apar în timpul efortului;
• sunt asociate cu amețeli;
• provoacă leșin;
• apar împreună cu durere toracică sau dificultăți de respirație.

În funcție de situație, cardiologul pediatru poate recomanda o electrocardiogramă sau monitorizare Holter pentru înregistrarea ritmului cardiac pe o perioadă mai lungă.

4. Copilul obosește foarte repede la efort

Un copil care obosește după o activitate fizică intensă nu are neapărat o problemă cardiacă.

Totuși, scăderea inexplicabilă a toleranței la efort merită evaluată dacă este persistentă sau reprezintă o schimbare față de comportamentul obișnuit al copilului.

Părinții pot observa că micuțul:

• nu mai poate alerga sau se juca la fel ca înainte;
• obosește mult mai repede decât ceilalți copii de aceeași vârstă;
• trebuie să se oprească frecvent din activitate;
• rămâne fără aer la eforturi obișnuite;
• evită activitățile fizice pe care anterior le făcea cu plăcere.

Oboseala poate avea numeroase cauze, inclusiv anemie, tulburări de somn, afecțiuni respiratorii sau lipsa condiției fizice.

Dacă este asociată cu dispnee, dureri toracice, palpitații, amețeli sau leșin, evaluarea cardiologică devine cu atât mai importantă.

5. Copilul respiră greu sau gâfâie la efort

Respirația dificilă nu este întotdeauna de origine cardiacă. Astmul, alergiile și alte boli respiratorii sunt cauze frecvente ale dispneei la copii.

Totuși, dificultățile de respirație pot apărea și în unele afecțiuni cardiovasculare.

Este recomandată evaluarea medicală dacă:

• copilul respiră greu la eforturi mici;
• obosește rapid și trebuie să se oprească;
• dificultatea de respirație este nou apărută;
• simptomele se asociază cu cianoză;
• apar palpitații sau durere toracică;
• copilul are o boală cardiacă cunoscută.

La sugari, respirația rapidă sau dificilă poate fi observată în timpul alimentației și poate fi asociată cu oboseală și transpirații.

6. Copilul are buzele sau pielea albăstruie

Colorația albăstruie a pielii sau mucoaselor se numește cianoză.

O ușoară colorare albăstruie a mâinilor sau picioarelor poate apărea temporar la bebeluși atunci când sunt reci și nu indică neapărat o problemă cardiacă.

În schimb, colorarea persistentă în albastru a buzelor, limbii sau pielii, mai ales dacă este asociată cu dificultăți de respirație, necesită evaluare medicală.

Cianoza poate avea cauze cardiace sau respiratorii. Dacă un copil devine brusc albăstrui și are dificultăți importante de respirație, este necesară evaluare medicală de urgență.

7. Bebelușul obosește când mănâncă

La sugari, simptomele unei probleme cardiace pot fi diferite de cele întâlnite la copiii mai mari.

Unul dintre semnele care trebuie urmărite este dificultatea de alimentație.

Părinții pot observa că bebelușul:

• obosește rapid în timpul mesei;
• transpiră excesiv când suge;
• respiră rapid în timpul alimentației;
• face pauze frecvente pentru a respira;
• nu reușește să termine mesele;
• ia greu în greutate.

Aceste semne nu indică automat o boală cardiacă. Pot avea și alte cauze.

Totuși, asocierea mai multor simptome, în special dificultăți de alimentație, respirație rapidă și creștere insuficientă în greutate, justifică evaluarea medicală.

8. Copilul are un suflu cardiac

Un suflu cardiac este un sunet suplimentar auzit de medic atunci când ascultă inima cu stetoscopul.

Multe sufluri cardiace la copii sunt inocente și nu indică existența unei boli de inimă.

Suflurile inocente sunt frecvente în copilărie și pot fi mai ușor auzite în anumite situații, de exemplu atunci când copilul are febră sau este foarte activ.

Există însă și sufluri care pot fi asociate cu o problemă structurală a inimii.

Cardiologul pediatru poate decide dacă este nevoie de investigații suplimentare, cum ar fi ecocardiografia.

Părinții nu trebuie să intre în panică atunci când aud că medicul a identificat un suflu cardiac. În același timp, dacă pediatrul recomandă o evaluare cardiologică, este important ca aceasta să fie efectuată pentru clarificarea diagnosticului.

9. Copilul are tensiunea arterială crescută

Hipertensiunea arterială nu este doar o problemă a adulților.

La copii, tensiunea arterială se interpretează diferit în funcție de vârstă, sex și înălțime, până la 13 ani. La adolescenții de 13 ani și peste se utilizează praguri fixe.

O singură valoare crescută nu este suficientă pentru diagnosticul de hipertensiune.

Tensiunea poate fi influențată temporar de:

• emoții;
• anxietate;
• durere;
• febră;
• efort;
• o manșetă nepotrivită;
• tehnica incorectă de măsurare.

Dacă valorile sunt repetat crescute, copilul trebuie evaluat medical.

În funcție de caz, medicul poate recomanda:

• repetarea măsurătorilor;
• monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale;
• analize;
• ecocardiografie;
• consult cardiologic pediatric;
• consult nefrologic pediatric.

Hipertensiunea persistentă trebuie investigată pentru identificarea cauzei și reducerea riscului cardiovascular pe termen lung.

10. Copilul are un istoric familial de boli cardiace

Istoricul familial este un element important în evaluarea riscului cardiovascular.

Este recomandată o discuție cu medicul dacă în familie există:

• moarte subită la vârstă tânără;
• cardiomiopatie;
• aritmii ereditare;
• sindrom de QT lung;
• alte boli cardiace genetice;
• boli cardiace congenitale la rude apropiate.

În anumite situații, copilul poate necesita evaluare cardiologică chiar dacă nu prezintă simptome.

Este important ca părinții să îi spună medicului dacă există cazuri de moarte subită inexplicabilă în familie, mai ales la persoane tinere.

11. Copilul are o malformație cardiacă congenitală

Copiii diagnosticați cu o malformație cardiacă congenitală au nevoie de monitorizare adaptată afecțiunii.

Unele malformații sunt ușoare și necesită doar controale periodice, în timp ce altele pot necesita tratament medicamentos, intervenții chirurgicale sau proceduri cardiologice.

Părinții trebuie să respecte programul de monitorizare recomandat de cardiologul pediatru.

O reevaluare poate fi necesară dacă apar:

• oboseală nou apărută;
• dificultăți de respirație;
• palpitații;
• leșin;
• dureri toracice;
• scăderea toleranței la efort;
• modificări ale creșterii și dezvoltării.

12. Copilul face sport de performanță

Activitatea fizică este importantă pentru sănătatea copiilor și adolescenților.

În majoritatea cazurilor, copiii sănătoși pot practica sport fără restricții.

Totuși, o evaluare medicală poate fi importantă atunci când copilul prezintă simptome în timpul efortului sau are factori de risc cardiovascular.

O atenție deosebită trebuie acordată:

• leșinului în timpul sportului;
• durerii toracice la efort;
• palpitațiilor în timpul exercițiilor;
• scăderii inexplicabile a performanței;
• dificultăților de respirație neobișnuite.

De asemenea, copiii cu boli cardiace cunoscute trebuie să primească recomandări individualizate privind nivelul de activitate fizică permis.

Când este nevoie de prezentarea în departamentul de urgențe medicale?

Nu orice simptom necesită o programare obișnuită la cardiologul pediatru. Este necesară evaluare medicală urgentă atunci când copilul prezintă:

• dificultăți severe de respirație;
• pierderea stării de conștiență;
• cianoză persistentă;
• durere toracică severă asociată cu leșin;
• palpitații intense asociate cu pierderea stării de conștiență;
• stare generală sever alterată;
• simptome neurologice acute asociate cu valori foarte mari ale tensiunii arteriale.

În aceste situații, părinții nu trebuie să aștepte o programare la cardiologie pediatrică, ci să solicite evaluare medicală de urgență.

Ce investigații poate face cardiologul pediatru?

În funcție de simptome și de examenul clinic, cardiologul pediatru poate recomanda una sau mai multe investigații.

Electrocardiograma (ECG)

ECG-ul înregistrează activitatea electrică a inimii și poate identifica anumite tulburări de ritm sau modificări care necesită investigații suplimentare.

Ecocardiografia

Ecocardiografia folosește ultrasunete pentru a examina structura și funcția inimii.

Poate oferi informații despre:

• camerele inimii;
• valve;
• fluxul sângelui;
• contracția inimii;
• anumite malformații congenitale.

Holter ECG

Monitorizarea Holter permite înregistrarea ritmului cardiac pe o perioadă mai lungă, de obicei 24 de ore sau mai mult, în funcție de indicație.

Este utilă în special atunci când simptomele, precum palpitațiile, nu apar în timpul consultației.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale

ABPM înregistrează tensiunea arterială în mod repetat pe parcursul unei perioade de aproximativ 24 de ore și poate fi utilă în evaluarea hipertensiunii pediatrice.

Testul de efort

În anumite cazuri, medicul poate recomanda monitorizarea inimii în timpul efortului fizic.

Investigația poate fi utilă pentru evaluarea unor simptome care apar în timpul activității fizice.

Când trebuie să merg cu copilul la cardiolog pediatru?

Un consult cardiologic pediatric poate fi recomandat atunci când copilul prezintă:

• durere în piept la efort;
• leșin, mai ales în timpul activității fizice;
• palpitații recurente;
• oboseală inexplicabilă la efort;
• dificultăți de respirație fără o cauză clară;
• cianoză;
• suflu cardiac care necesită clarificare;
• tensiune arterială persistent crescută;
• dificultăți de alimentație și creștere insuficientă în greutate la sugar;
• istoric familial de moarte subită sau boli cardiace ereditare;
• o boală cardiacă congenitală cunoscută.

Aceste semne nu înseamnă automat că există o boală cardiacă. Uneori, investigațiile arată că inima copilului este sănătoasă, iar simptomele au o altă cauză.

Rolul consultului cardiologic este de a identifica situațiile care necesită investigații și tratament și, la fel de important, de a oferi părinților un răspuns medical corect și liniștitor atunci când inima copilului este sănătoasă.

Dacă observați la copil simptome persistente, inexplicabile sau asociate cu efortul fizic, discutați cu medicul pediatru și, atunci când este recomandat, programați o evaluare cardiologică pediatrică.

Întrebări frecvente despre cardiologia pediatrică

Ultima revizuire medicală: 28.07.2026

Referințe: 

• Friedman, Kevin G., and Jeffrey A. Alexander. “Chest Pain and Syncope in Children: A Practical Approach to the Diagnosis of Cardiac Disease.” Journal of Pediatrics, vol. 174, 2016, pp. 1–7. Elsevier, https://doi.org/10.1016/j.jpeds.2016.03.054.
• Gewitz, Michael H., et al. “Revision of the 1998 American Heart Association Scientific Statement on Cardiovascular Preparticipation Screening of Competitive Athletes.” Circulation, vol. 125, no. 8, 2012, pp. 1047–1061. American Heart Association, https://doi.org/10.1161/CIR.0b013e31823b6306.
• Maron, Barry J., et al. “Contemporary Definitions and Classification of the Cardiomyopathies: An American Heart Association Scientific Statement from the Council on Clinical Cardiology, Heart Failure and Transplantation Committee; Quality of Care and Outcomes Research and Functional Genomics and Translational Biology Interdisciplinary Working Groups.” Circulation, vol. 113, no. 14, 2006, pp. 1807–1816. American Heart Association, https://doi.org/10.1161/CIRCULATIONAHA.106.174287.